Definita cuvantului indicțiune
INDICȚIÚNE, indicțiuni, s. f. (Livr.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi. ◊ Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două majorări extraordinare de impozite. ♦ Perioadă convențională de cincisprezece ani. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. indiction, lat. indictio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu indicțiune
ILUZIÚNE s. f. v. iluzie. Vezi definitia »
Provine din greaca: bios – viata si trophy – hranire. Patogen biotrofic – sunt in general fungii, care stabilesc o relatie de hranire cu celulele pe cale le paraziteaza, nelizand celulele pe carele infecteaza. Produs biotrofic – este un produs biologic destinat tratamentului tulburarilor de troficitate nervoasa si periferica Vezi definitia »
rămâne, rămân v. i. (înv.) a cere azil politic într-o țară occidentală (în anii regimului comunist). Vezi definitia »
PRETERIȚIÚNE s. f. figură retorică prin care se declară că nu se va vorbi despre un lucru, amintit totuși în expunere; pretermisie, paralipsă. (< fr. prétérition, lat. praeteritio, omisiune) Vezi definitia »
PROPÚNE vb. I. tr. 1. a supune discuției, aprobării, hotărârii. 2. a recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune. ◊ a oferi, a da o sugestie etc. II. tr., refl. a (se) hotărî (să facă ceva), a(-și) fixa un țel. (< lat. proponere, după fr. proposer) Vezi definitia »