Definita cuvantului indirect
INDIRÉCT, -Ă, indirecți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (Lingv.; în sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație, caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație, prin lipsa afectivității etc. Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect (1) acțiunea verbului. Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect. 3. (Fin.; în sintagma) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.; în sintagma) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd, dirijată cu ajutorul unor calcule matematice. – Din fr. indirect, lat. indirectus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu indirect
convíct, convícte, s.n. (înv.) internat, pension; alumnat, cămin (pentru elevi). Vezi definitia »
SACROSÁNCT, -Ă adj. sacru, sfânt; (p. ext.) intangibil, inviolabil. (< lat. sacrosanctus) Vezi definitia »
AFÉCT, afecte, s. n. 1. Reacție emoțională, cu desfășurare puternică și relativ de scurtă durată. 2. (În sens larg) Denumirea generică pentru stările sau reacțiile afective. – Din germ. Affekt, lat. affectus. Vezi definitia »
APEDÚCT, apeducte, s. n. Ansamblu de construcții și de instalații care servesc la transportarea apei de la locul de captare până la cel de folosire. – Din lat. aquaeductus (după apă). Vezi definitia »
act sexual cu finalizare orala Vezi definitia »