Definita cuvantului induce
INDÚCE, indúc, vb. III. Tranz. 1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru. ◊ Expr. A induce în eroare = a înșela, a amăgi. ♦ (Log.) A face un raționament inductiv. 2. A produce un câmp electric prin inducție electromagnetică. [Part. indus] – Din lat. inducere (cu sensuri după fr. induire).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu induce
răgăoáce (răgáce), răgăóci (răgáce), s.f. (reg.) orbită, cavitate. Vezi definitia »
DIONISIACE s.f.pl. Dionisii. [Cf. fr. dionysiaque]. Vezi definitia »
CE AD
BBVCB Vezi definitia »
REPRODÚCE vb. I. refl. (despre ființe) a se înmulți. II. tr. 1. (despre memorie) a readuce în conștiință reprezentări fixate anterior. ◊ a reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. a produce în serie, a multiplica. (< fr. reproduire) Vezi definitia »
ATÚNCE adv. v. atunci. Vezi definitia »