Definita cuvantului indulgență
INDULGÉNȚĂ, (2) indulgențe, s. f. 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu indulgență
pujdínă s.f. sg. (reg.) mulțime. Vezi definitia »
FILOEMBRIOGENÉZĂ s. f. evoluție datorată modificării cursului dezvoltării embrionare. (< fr. phyloembryogenèse) Vezi definitia »
CÁZNĂ, cazne, s. f. 1. Tortură, supliciu, chin. 2. Asuprire, împilare, nedreptate. 3. Străduință, osteneală, trudă. – Din sl. kaznĩ „pedeapsă”. Vezi definitia »
ȘISTÓZĂ s. f. afecțiune pulmonară datorată inhalării prafului de ardezie. (< fr. schistose) Vezi definitia »
ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili. – Var.: (reg.) șindílă s. f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel. Vezi definitia »