Definita cuvantului infinit
INFINÍT, -Ă, (1, 3) infiniți, -te, adj., s. m., (2) infinituri, s. n. 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesfârșit2, nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ◊ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 S. n. Categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spațiu și în timp și inepuizabilă pentru cunoaștere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spațiu sau în timp; nesfârșit1. ◊ Loc. adv. La infinit = în chip nelimitat, fără încetare. 3. S. m. (Mat.) Mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată. – Din. infinitus, fr. infini.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu infinit
COTCODĂCÍT, cotcodăcituri, s. n. Faptul de a cotcodăci. – V. cotcodăci. Vezi definitia »
ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi. Vezi definitia »
CIANÍT s. n. (min.) disten. (< fr. cyanite) Vezi definitia »
INTERISÍT adj. v. interisi. [DAR] Vezi definitia »
cujbit, -ă, cujbiți, -te adj. (int.) 1. furat. 2. bătut. Vezi definitia »