Definita cuvantului infinitiv
INFINITÍV, infinitive, s. n. (Gram.; adesea adjectival) Mod nepersonal, considerat drept forma-tip a verbului și care denumește acțiunea exprimată de verb fără referire la nuanțele ei modale, temporale sau personale. – Din fr. infinitif, lat. infinitivus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu infinitiv
RECOGNITÍV, -Ă adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. [< fr. récognitif]. Vezi definitia »
IMAGINATÍV, -Ă adj. dotat cu imaginație (vie). (< fr. imaginatif) Vezi definitia »
yzdCiv doors2.txt;6;6 Vezi definitia »
DISTRIBUTÍV, -Ă adj. Care distribuie. ◊ Numeral distributiv = numeral care indică repartizarea unor obiecte sau a unor ființe; atenție distributivă = atenție care se poate îndrepta în mai multe părți deodată; atenție dispersată; (mat.) operație distributivă = operație care, efectuată separat asupra termenilor dintr-o expresie, dă același rezultat ca și în cazul când ar fi aplicată întregii expresii. [Cf. fr. distributif, lat. distributivus]. Vezi definitia »
RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif. Vezi definitia »