EVICȚIÚNE s. f. (jur.) deposedare de un lucru obținut legal, suferită în urma unei sentințe sau a unui drept exercitat într-un anumit fel de cineva. (< fr. éviction, lat. evictio) Vezi definitia »

RETRACȚIÚNE s.f. v. retracție. Vezi definitia »

ELUȚIÚNE s.f. v. eluție. Vezi definitia »

DICOTILEDÓNE s. f. pl. v. dicotiledon [DN]. Vezi definitia »

AMBIȚIÚNE s.f. v. ambiție. Vezi definitia »