Definita cuvantului aiurea
AIÚREA adv., adj. 1. Adv. În alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. ◊ Într-aiurea = fără țintă; la întâmplare. ◊ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. ◊ (Cu valoare de interj. fam.) Aiurea! N-ai dreptate. 2. Adj. (Fam.) Zăpăcit, aiurit, cu capu-n nori. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiúre adv.] – Lat. aliubi + re + a.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu aiurea
sfârlógea s.m. invar. (reg.) persoană mică de statură și slabă. Vezi definitia »
tratarea metalelor cu substante care le fac rezistente la coroziune (ex. acidul azotic concentrat) Vezi definitia »
slujniceá, slujnicéle, s.f. (reg.) slujnică tânără; slujnicuță. Vezi definitia »
Definirea legilor speciale Vezi definitia »
zeflemeá (-éle), s. f. – Ironie ușoară, luare în rîs, glumă. Tc. zevklenme (Șeineanu, II, 388). – Der. zeflemisi, vb. (a lua în rîs, a ironiza); zeflemisist, s. m. (persoană care ia în rîs); zeflemisitor, adj. (care zeflemisește). Aceleiași familii îi aparține zefliu, adj. (glumeț, vesel), din tc. zevkli. Vezi definitia »