LÍZĂ s.f. 1. Fenomenul de dezintegrare a elementelor organice (țesuturi, celule, microbi) sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. 2. Diminuarea treptată a intensității simptomelor unei boli. // -liză – element secund de compunere savantă, cu semnificația „soluție”, „descompunere”, „separare”, „distrugere”. [< fr. lyse, it. lisi, cf. gr. lysis – dizolvare]. Vezi definitia »

pávăză (-véze), s. f. – 1. Scut. – 2. Protecție, apărare. – 3. Plantă (Stachys germanica). – Var. înv. paveză. It. pavese, prin intermediul pol. pawez(a) (Cihac, II, 249; Miklosich, Slaw. Elem., 34; REW 6311), ceh. paveza (Densusianu, GS, VI, 363). – Der. pavățaș (var. pavesar), s. m. (soldat înarmat cu scut). Vezi definitia »

ETÁPĂ s. f. 1. interval de timp; stadiu, fază. 2. oprire scurtă în timpul unei călătorii. ◊ distanță parcursă de trupele în marș într-un timp anumit. 3. porțiune a unei curse sportive de fond care trebuie parcursă fără oprire. ◊ parte dintr-o competiție sportivă care se dispută succesiv într-un interval mare de timp. (< fr. étape) Vezi definitia »

VAGÍNĂ s.f. (Biol.) Teacă; (spec.) Teaca frunzelor gramineelor. [< lat. vagina]. Vezi definitia »

zonă Vezi definitia »