STABÍL, -Ă adj. 1. trainic, bine așezat, solid. ◊ (despre substanțe) care nu se descompune de la sine. 2. statornic. ◊ durabil, permanent. 3. (despre populații) care locuiește permanent în același loc. (< lat. stabilis, it. stabile) Vezi definitia »

COLEOPTÍL s.n. (Bot.) Frunză în formă de teacă, care învelește mugurașul embrionului la graminee. [Pron. -le-op-. / < fr. coléoptile, cf. gr. koleos – teacă, ptilon – foiță]. Vezi definitia »

CARBONÍL, carbonili, s. m. 1. Combinație a oxidului de carbon cu unele metale grele. 2. (Chim.) Grupare funcțională bivalentă conținută în moleculele aldehidelor și cetonelor. – Din fr. carbonyle. Vezi definitia »

STROBÍL s. m. 1. fruct compus al coniferelor. ◊ spic purtător de sporange, la ferigi etc. 2. corpul unui vierme inelat, din proglote. (< fr. strobile, lat. strobilus) Vezi definitia »

IRESPIRÁBIL, -Ă adj. (Despre aer, atmosferă) Care nu poate fi respirat; sufocant. [Cf. fr. irrespirable]. Vezi definitia »