învitá (învitéz, învitát), vb. – 1. A incita, a stimula. – 2. A provoca, a ațîța. – 3. (Refl.) A se reuni, a se întruni. Lat. invitāre (Pușcariu 903; Candrea-Dens., 898; Tiktin; DAR). Înv., se aude încă în unele regiuni; a fost înlocuit aproape complet de dubletul său invita, vb. (a pofti), din fr. inviter. – Der. învitător, adj. (instigator); învitătură, s. f. (înv., instigare). Vezi definitia »

REVOLTÁ vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare]. Vezi definitia »

ÎNVOLTÁ, învoltez, vb. I. 1. Intranz. și refl. (Despre flori) A se deschide învolt, a înflori bogat. ♦ Refl. (Despre părul capului etc.) A se revărsa bogat, îmbelșugat. 2. Refl. Fig. (Despre manifestările oamenilor) A crește în intensitate. – Din învolt. Vezi definitia »

RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ♦ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter. Vezi definitia »

ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Din ante- + data. Vezi definitia »