DEȚÍNE vb. III. tr. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. ♦ A ocupa o funcție, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personală; a ține la arest. [P.i. dețin, conj. -nă, var. deținea vb. II. / după fr. détenir]. Vezi definitia »

REOSTRICȚIÚNE s.f. (Fiz.) Contracție transversală a unui conductor străbătut de curent electric. [Pron. -ți-u-. / < fr. rhéostriction]. Vezi definitia »

ASFALTÉNE s.f.pl. Constituenți ai asfalturilor, formați din hidrocarburi cu greutate moleculară mare, insolubili în eter de petrol, care dau bitumului calitatea de aglomerat. [< fr. asphaltènes]. Vezi definitia »

RADIOSTAȚIÚNE, radiostațiuni, s. f. Ansamblu format dintr-un radioemițător, o antenă de emisiune, instalații și clădiri anexe, destinat efectuării radioemisiunilor. [Pr.: -di-o-sta-ți-u-] – După rus. radiostanțiia. Vezi definitia »

curăciúne s.f. (înv.) curățenie, castitate. Vezi definitia »