Definita cuvantului instrucție
INSTRÚCȚIE s. f. 1. Ansamblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale; învățătură; învățământ; instrucțiune (2). 2. Pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. (Jur.) Activitate de cercetare a cauzelor penale. ◊ Judecător de instrucție = (în unele țări) magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale. – Din fr. instruction.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu instrucție
TAXONOMÍE s.f. 1. Știință având ca obiect stabilirea principiilor și legilor de clasificare a organismelor vii. ♦ (P. ext.) Știința legilor de clasificare. 2. (Biol.) Studiul unei grupe de plante sau de animale privind descrierea și clasificarea speciilor. [Gen. -iei, var. taxinomie s.f. / < fr. taxonomie, cf. gr. taxis – ordine, nomos – lege]. Vezi definitia »
CONDRECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a unui cartilaj. [< fr. chondrectomie, cf. gr. chondros – cartilaj, ektome – excizie]. Vezi definitia »
SEGMENTÁȚIE s. f. segmentare. (< fr. segmentation) Vezi definitia »
FLUOROMETRÍE s. f. fluorimetrie. (< fr. fluoromètre) Vezi definitia »
HIPERREFLÉXIE s. f. hiperreflectivitate. (< fr. hyperréflexie) Vezi definitia »