Definita cuvantului instrument
INSTRUMÉNT, instrumente, s. n. 1. Unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. Fig. Persoană, forță, lucru, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop. 3. (În sintagmele) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internațional. – Din fr. instrument, lat. instrumentum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu instrument
CAPTIVÁNT, -Ă, captivanți, -te, adj. Care captivează. – Din fr. captivant. Vezi definitia »
CONCILIÁNT, -Ă adj. care se lasă ușor înduplecat; împăciuitor. (<fr. conciliant) Vezi definitia »
TURBULÉNT, -Ă adj. 1. Care produce neorânduieli, dezordine; gălăgios, zgomotos. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. [Cf. fr. turbulent, lat. turbulentus]. Vezi definitia »
CURÁNT, -Ă, curanți, -te, adj. (În sintagma) Medic (sau doctor) curant = medicul sub îngrijirea directă a căruia se află un bolnav. – Din cura1. Vezi definitia »
OPULÉNT, -Ă adj. (Liv.) Îmbelșugat, bogat, abundent. [< fr. opulent, lat. opulentus]. Vezi definitia »