Definita cuvantului instrumentație
INSTRUMENTÁȚIE, instrumentații, s. f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte. 2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor. 3. Operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol. – Din fr. instrumentation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu instrumentație
PSIHOPATOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu tulburările activității psihice. – Din fr. psychopathologie. Vezi definitia »
SALVIE, salvii, s.f. În gastronomie, frunzele de salvie (Salvia officinalis) sunt folosite, mai ales în țările mediteraneene, drept condiment în preparatele din carne de vițel, de miel, în sosuri, umpluturi de cârnați, la pizza etc., precum și ca aromatizant pentru diverse băuturi (vermut, oțet), dându-le un gust și o aromă caracteristice acestor zone geografice. Vezi definitia »
OLIGOFRENÍE s.f. (Med.) Stare patologică a omului, caracterizată prin dezvoltarea incompletă și întârziată a facultăților psihice; debilitate mintală. [Gen. -iei. / < fr. oligophrénie, cf. gr. oligos – puțin, phren – minte]. Vezi definitia »
OBSTRÚCȚIE s. f. 1. (med.) astupare a unui canal, a unui vas de sânge etc.; ocluzie, obliterație. 2. manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară). 3. (sport) manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers și să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace. ◊ acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. (< fr. obstruction, lat. obstructio) Vezi definitia »
STAUROGAMÍE s. f. polenizare încrucișată. (< fr. staurogamie) Vezi definitia »