Definita cuvantului instrumentație
INSTRUMENTÁȚIE, instrumentații, s. f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte. 2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor. 3. Operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol. – Din fr. instrumentation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu instrumentație
PARACHINEZÍE s.f. (Med.) Tulburare motorie constând în deformarea mișcărilor normale. [< fr. parakinésie, cf. gr. para – lângă, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »
INVAGINÁȚIE s.f. (Med.) Pătrundere a unei porțiuni de organ sau de țesut într-o cută proprie. [Gen. -iei, var. invaginațiune s.f. / < fr. invagination, cf. lat. in – în, vagina – teacă]. Vezi definitia »
CITOSCOPÍE, citoscopii, s. f. (Med.) Citodiagnostic. – Din fr. cytoscopie. Vezi definitia »
CARDIOCHIRURGÍE s. f. chirurgie a inimii. (< germ. Kardiochirurgie) Vezi definitia »
TRAHEOPLASTÍE s. f. plastie cu grefon cutanat sau osos a traheii. (< fr. trachéoplastie) Vezi definitia »