DISIDÉNȚĂ, disidențe, s. f. Atitudine, manifestare de disident. ♦ (Concr.) Grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității; sciziune formată prin acțiunea unui astfel de grup. [Var.: dizidénță s. f.] – Din fr. dissidence, lat. dissidentia. Vezi definitia »

FĂ interj. (Pop.) Termen cu care cineva se adresează la țară unei persoane de sex feminin. [Var.: fa interj.] – Scurtat din fa[tă] și influențat de mă. Vezi definitia »

sosiárcă, s.f. (înv.) sosieră. Vezi definitia »

MOACĂ, -E, s.f. 5. mutră Vezi definitia »

om de ispravă / de nădejde expr. om bun; om pe care te poți bizui la nevoie. Vezi definitia »