CONCÉSIE s. f. 1. cedare, renunțare (la ceva) în interesul altuia. ◊ compromis. 2. figură retorică constând din acordarea unei aprobări părții adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu ușurință; epitropă. (<fr. concession, lat. concessio) Vezi definitia »

COLESTEROLURÍE s. f. prezența colesterolului în urină. (< fr. cholestérolurie) Vezi definitia »

ODONTOGRAFÍE s.f. Notarea dinților pe fișe cu diferite simboluri. [Gen. -iei. / cf. gr. odous – dinte, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

FARMACOGNOZÍE s.f. Studiul medicamentelor naturale în cadrul chimiei farmaceutice. [< fr. pharmacognosie, cf. gr. pharmakon – remediu, gnosis – cunoaștere]. Vezi definitia »

ZOONOMÍE s.f. Totalitatea legilor după care se desfășoară viața animală. [Gen. -iei. / < fr. zoonomie, cf. gr. zoon – animal, nomos – lege]. Vezi definitia »