Definita cuvantului inteligență
INTELIGÉNȚĂ, inteligențe, s. f. 1. Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune. ◊ Inteligență artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. ♦ Persoană inteligentă. 2. (Înv.; art.) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: inteligínță s. f.] – Din fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz, rus. inteligenciia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu inteligență
BIOFÍZICĂ (‹ fr. {i}) s. f. Ramură a biologiei al cărui obiect îl constituie studiul fenomenelor și proceselor fizice și fizico-chimice care se desfășoară în organismele vii, precum și influența factorilor fizici asupra acestora. În prezent, b. s-a separat în cîteva ramuri independente: radiobiologia, bioenergetica, fotobiologia, biomecanica ș.a. Vezi definitia »
neleápcă (nelépce), s. f. – (Mold., Trans.) Vacă fătătoare înainte de a împlini trei ani. Rut. nelipka (Candrea, Scriban). Vezi definitia »
BAGATÉLĂ s.f. 1. Lucru neimportant; fleac, nimic. ♦ Obiect de mică valoare. 2. Piesă muzicală scurtă, compusă pe o temă ușoară. [Var. bagatel s.n. / < fr. bagatelle, it. bagatella]. Vezi definitia »
PÍȘCĂ, piști, s. f. Dispozitiv format dintr-o parâmă de sârmă legată de mal și folosit la întoarcerea navelor fluviale la coturile pronunțate ale apei. – Et. nec. Vezi definitia »
Persoană care consideră sexul feminin ca fiind inferior celui masculin atât din punct de vedere fizic, psihic cât și al capacităților intelectuale, manifestând o atitudine de desconsiderare față de femei. Vezi definitia »