Definita cuvantului intenție
INTÉNȚIE, intenții, s. f. Dorință, gând de a face, de a întreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intenție = intenționat, înadins. Fără intenție = involuntar, fără să vrea. ◊ Loc. conj. Cu intenția să... (sau, loc. prep., cu intenția de a...) = cu gândul, în dorința de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de gânduri pe care nu le-a avut. A avea intenții serioase (cu)... = a) a fi decis să realizeze ceea ce și-a propus; b) a fi decis să contracteze o căsătorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihică a unei persoane care își dă seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i și dorindu-i sau acceptându-i efectele. [Var.: intențiúne s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu intenție
GERMANOFILÍE s. f. simpatie pentru tot ceea ce este german. (< fr. germanophilie) Vezi definitia »
ABAȚÍE s.f. (Rar) Mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate. ♦ Stăreție. [Gen. -iei. / < it. abbazia, cf. lat. abbatia]. Vezi definitia »
CITREMÍE s. f. prezența citraților în sânge. (< fr. citrémie) Vezi definitia »
TEOMANȚÍE s. f. Artă de prevestire în care se crede că ghicitorul ar fi inspirat de divinitate. [Pr.: te-o-] – Din ngr. theomantía. Vezi definitia »
TERMOESTEZÍE s. f. sensibilitate la variațiile de temperatură. (< fr. thermo-esthésie) Vezi definitia »