Definita cuvantului intercondiționare
INTERCONDIȚIONÁRE, intercondiționări, s. f. Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc.; interdependență. [Pr.: -ți-o-] – Inter1-+condiționare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu intercondiționare
GLICOREGLÁRE s. f. reglare a metabolismului glucidelor, care permite menținerea constantă a glicemiei. (după fr. glycorégulation) Vezi definitia »
DEPRÍNDERE, deprinderi, s. f. 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obișnuință, obicei. 3. Ușurință căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obișnuită într-o îndeletnicire oarecare; exercițiu. – V. deprinde. Vezi definitia »
zburătuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zburătuírii; pl. zburătuíri Vezi definitia »
FOȘĂLUÍRE s. f. v. foșălui. [DAR] Vezi definitia »
DIMERIZÁRE s.f. Acțiunea de a dimeriza. ◊ Reacție de dimerizare = reacție chimică de formare a unui dimer. [< dimeriza]. Vezi definitia »