Definita cuvantului interdicție
INTERDÍCȚIE, interdicții, s. f. 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. [Var.: interdicțiúne s. f.] – Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu interdicție
CLASTOMANÍE s. f. impuls morbid de a sparge (obiectele). (< fr. clastomanie) Vezi definitia »
TORACOPLASTÍE s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală la plămân făcută pentru a înlătura fistulele purulente sau părțile atacate de tuberculoză. [Gen. -iei. / < fr. thoracoplastie, cf. gr. thorax – piept, plastes – care formează]. Vezi definitia »
SPÉCIE, specii, s. f. 1. (Biol.) Categorie sistematică fundamentală subordonată genului, care cuprinde animale și plante cu trăsături și însușiri comune. 2. Soi, fel, varietate; clasă, categorie. 3. (Log.) Noțiune care cuprinde un grup de obiecte cu însușiri esențiale comune și care se subordonează genului. – Din lat. species. Cf. fr. espèce. Vezi definitia »
BICARBURÁȚIE, bicarburații, s. f. Alimentare alternativă cu doi carburanți (gaz sau benzină) a unui motor cu aprindere prin scânteie. – Din fr. bicarburation. Vezi definitia »
ADACTILÍE s. f. absență congenitală a degetelor. (< fr. adactylie) Vezi definitia »