Definita cuvantului interlocuțiune
INTERLOCUȚIÚNE, interlocuțiuni, s. f. (Jur.) Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces. [Var.: interlocúție s. f.] – Din fr. interlocution.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu interlocuțiune
abstențiúne s. f. abstinență. (< fr. abstention, lat. abstentio) Vezi definitia »
obligatiune fiscala Vezi definitia »
PREDISPÚNE vb. intr., tr. 1. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. 2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli. (după fr. prédisposer) Vezi definitia »
COLORAȚIÚNE s.f. v. colorație. Vezi definitia »
rațiúne (rațiúni), s. f. – Judecată, gîndire. Lat. rationem (sec. XIX). Este dubletul lui rație, s. f. (porție), care se folosește doar în matematică cu sensul de „judecată” (media și extrema rație). – Der. (din fr., dar adaptate la baza lat.) raționa, vb.; rațional, adj.; raționalism, s. n.; raționament, s. n. Cf. și alt dublet, rezon, s. n., din fr. raison, der. rezonabil, adj., din fr. raisonnable. Vezi definitia »