Definita cuvantului intern
INTÉRN, -Ă, interni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află înăuntrul unui obiect, al unei ființe, al unui spațiu etc., care este în interior. ◊ Organe interne = organe situate în cavitățile abdominală și toracică. Boli interne = bolile organelor din interiorul corpului. Motor cu ardere internă = motor care folosește energia unui combustibil ars în interiorul cilindrului. Unghiuri interne = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri situate în interiorul a două drepte paralele tăiate de o secantă și aflate de aceeași parte a secantei. ◊ Loc. adj. De (sau pentru) uz intern = a) (despre medicamente) care se ia oral; b) (despre cărți, documente, acte etc.) care poate fi consultat numai în condiții speciale în interiorul unei instituții. 2. S. m. și f., adj. (Elev sau ucenic) care locuiește într-un internat sau la locul unde învață meseria. 3. S. m. și f. Student în medicină admis pe bază de concurs să facă practică la un spital. – Din fr. interne, lat. internus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu intern
CAVICÓRN, -Ă I. adj. (despre animale) care posedă coarne cavitare. II. s. n. pl. familie de erbivore rumegătoare care au coarnele goale în interior și persistente: taurinele, antilopele etc. (< fr. cavicorne/s/) Vezi definitia »
INTÉRN, -Ă I. adj. care se află înăuntru; interior, lăuntric. ♦ organe ĕ = organele din cavitatea toracică și abdominală; boli ĕ = boli ale organelor interne; motor cu ardere ~ă = motor care folosește energia unui combustibil ars în interiorul cilindrului; unghi ~ = unghi format din două drepte tăiate de o secantă, aflat în interiorul lor și de aceeași parte a secantei; (inform.) memorie ~ă = memorie a calculatorului făcând parte din unitatea centrală. II. s. m. f. 1. elev, ucenic care locuiește și ia masa într-un internat. 2. student în medicină care face practică într-o clinică, unde, de obicei, și locuiește. (< fr. interne, lat. internus) Vezi definitia »
ETÉRN, -Ă, eterni, -e, adj. (Adesea adverbial) Care există de totdeauna, care nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veșnic. – Din lat. aeternus. Vezi definitia »
ALBÚRN s.n. (Bot.) Strat lemnos situat între scoarța unui copac și inima lui. [< lat. alburnum]. Vezi definitia »
TERN, -Ă adj. (Liv.) Șters, mat, spălăcit; (fig.) fără relief, fără culoare; monoton. [< fr. terne]. Vezi definitia »