Definita cuvantului interogatoriu
INTEROGATÓRIU, interogatorii, s. n. Totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părți implicate într-un proces și a răspunsurilor date de aceasta, care contribuie la rezolvarea cazului; (concr.) act în care sunt consemnate aceste întrebări și răspunsuri. – Din fr. interrogatoire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu interogatoriu
deliu, -e, delii adj. (prst. – d. clienți) incomod, cu o conduită și pretenții imprevizibile. Vezi definitia »
PLASMÓDIU s.n. 1. Masă plasmatică cu mai multe nuclee care nu are ca înveliș decât o membrană albuminoidă. 2. Hematozoar al paludismului. [Pron. -diu, var. plasmodie s.f. / < fr., lat. plasmodium]. Vezi definitia »
CALAMBÚRGÍU, -ÍE, calamburgii, s. m. și f. (Fam.) Autor de calambururi; (rar) calamburist. – Calambur + suf. -giu. Vezi definitia »
măhăroiu s. invar. persoană importantă / influentă. Vezi definitia »
SACERDÓȚIU s. n. (Livr.) Rang, demnitate de preot; fig. chemare, misiune. ◊ (Colectiv) Cler, preoțime. – Din lat. sacerdotium. Vezi definitia »