APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Livr.) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de eventualitatea apariției unui pericol). [Pr.: -si-u-] – Din fr. appréhension, lat. apprehensio, -onis. Vezi definitia »

DEXTROVERSIÚNE s. f. răsucire a unui organ sau a unei formațiuni anatomice către partea dreaptă a organismului. (< fr. dextroversion) Vezi definitia »

INCUBAȚIÚNE s.f. v. incubație. Vezi definitia »

AUTOAGRESIÚNE s. f. stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe. (< fr. autoagression) Vezi definitia »

CONSTERNAȚIÚNE s. f. v. consternație. Vezi definitia »