CALITÁTE s.f. 1. Categorie filozofică prin care se desemnează sistemul însușirilor esențiale ale unui obiect, ale unui fenomen etc., în virtutea cărora el este obiectul, fenomenul dat și nu altul. 2. Însușire (bună sau rea); (p. restr.) caracteristică pozitivă. ♦ (Log.) Însușire a unei judecăți predicative de a fi afirmativă sau negativă. 3. Situație, poziție, titlu, condiție care constituie sau dă un anumit drept. ♦ Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal la jocul de șah. [< lat. qualitas, cf. fr. qualité, it. qualità]. Vezi definitia »

SERVIABILITÁTE s. f. însușirea de a fi serviabil. (< fr. serviabilité) Vezi definitia »

PTERIDOFÍTE s. f. pl. încrengătură de plante superioare, care se înmulțesc prin spori: ferigile, ecvizetaceele și licopodineele; criptogame vasculare. (< fr. ptéridophytes) Vezi definitia »

chiropáste s.f. (înv.) năpastă, nevoie. Vezi definitia »

FOTOCONDUCTIBILITÁTE s.f. Conductibilitate electrică care variază în funcție de iluminare; fotoconductivitate; fotoconducție. [Cf. fr. fotoconductibilité]. Vezi definitia »