MANIERÍSM s. n. 1. lipsă de naturalețe în comportare, afectare, afișare a unui mod de a fi altfel decât în realitate. ◊ ansamblu de procedee și mijloace de expresie formaliste în realizarea unei opere literare sau artistice, care cultivă eleganța și rafinamentul, jocul nelimitat al fanteziei. 2. formă de artă practicată mai ales în Italia în sec. XVI și XVII, prin efecte picturale rafinate, adresându-se unei minorități cultivate în materie artistică și literară. 3. comportament gestual afectat, la unii schizofrenici. (< fr. maniérisme) Vezi definitia »

PANISLAMÍSM s. n. doctrină politico-religioasă care preconizează unirea tuturor popoarelor de religie islamică. (< fr. panislamisme) Vezi definitia »

FESTIVÍSM s. n. caracter festiv exagerat. (< festiv + -ism) Vezi definitia »

COSMOPOLITÍSM s. n. 1. Concepție din epoca sclavagismului grec și roman, care promova ideea „cetățeniei universale”. ♦ Concepție potrivit căreia patria e lumea întreagă, iar omul, cetățean al ei. 2. (Ieșit din uz) Admirație manifestată față de tot ce era străin. – Din fr. cosmopolitisme. Cf. (pt. sensul 2) rus. kozmopolitizm. Vezi definitia »

ALELOTROPÍSM s. n. atracție reciprocă dintre două celule, organisme. (< fr. allélotropisme) Vezi definitia »