PLURÁL, -Ă, plurali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Categorie gramaticală care arată că este vorba de două sau de mai multe ființe sau lucruri de același fel. ◊ Pluralul autorității (sau al maiestății) = pluralul folosit în locul singularului în vechile acte oficiale, când autoritățile vorbeau despre ele însele. Pluralul autorului = pluralul folosit în locul singularului în opere științifice, publicistice și oratorice. Pluralul modestiei = plural (folosit mai ales în vorbirea populară) de referire la persoana proprie în discuția cu cineva considerat superior. Pluralul politeții (sau al reverenței) = pluralul folosit în locul singularului în formule de adresare respectuoasă către cineva. 2. Adj. (Gram.) Care indică pluralul (1), de plural, al pluralului. ♦ Fig. (Rar) Multilateral. ◊ Atenție plurală = atenție distributivă. – Din lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural. Vezi definitia »

ARSENÁL, arsenale, s. n. 1. Stabiliment militar în care se fabrică, se repară și se depozitează cantități mari de armament. 2. Fig. Totalitatea mijloacelor de luptă într-un anumit domeniu. – Fr. arsenal. Vezi definitia »

COAXIÁL, -Ă, coaxiali, -e, adj. Care are aceeași axă cu un alt corp. [Pr.: co-a-xi-al] – Din fr. coaxial. Vezi definitia »

TIDÁL, -Ă adj. referitor la maree, provocat de maree. (< fr., engl. tidal) Vezi definitia »

țambal, țambale s. n. 1. (friz.) barbă deasă și țepoasă, greu de ras. 2. (deț.) pat de lemn. Vezi definitia »