REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m., adj. 1. s. m. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj. (Despre cetățenii unui stat stabiliți în alt stat) Care își are domiciliul în..., care locuiește în... – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident. Vezi definitia »

STENOBIÓNT, -Ă adj. (Despre animale) Care suportă doar variații limitate ale factorilor de mediu. [Pron. -bi-o-. / < fr. sténobiote, cf. gr. stenos – strâns, bios – viață]. Vezi definitia »

PROIECTÁNT, -Ă adj. (Mat.) De proiecție. ♦ Dreaptă proiectantă (și s.f. ) = dreaptă care unește un punct cu proiecția sa pe un plan. // s.m. și f. Persoană care face proiecte (2). [Cf. it. proiettante]. Vezi definitia »

HEXAVALÉNT, -Ă adj. (despre elemente, radicali) cu valența 6. (< fr. hexavalent) Vezi definitia »

FRAGRÁNT, -Ă adj. cu miros plăcut, parfumat. (< fr. fragrant, lat. fragrans) Vezi definitia »