JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ◊ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune). Vezi definitia »

FEDERAȚIÚNE s.f. v. federație. Vezi definitia »

VEROSIMILITÚDINE s.f. (Liv.) Verosimilitate. [< lat. verisimilitudo]. Vezi definitia »

PUNCTUAȚIÚNE s. f. v. punctuație. Vezi definitia »

Paine turceasca. Gresit pronuntata cu accentul pe penultima silaba. Conform originilor acestui cuvant si uzantelor in vorbire, accentul trebuie sa fie pe prima silaba: LÍPIE Vezi definitia »