FOTOCROMOGRAFÍE s. f. procedeu de fotografiere în culori sau de reproducere fotografică a tablourilor în culori; fotografia obținută. (< fr. photochromographie) Vezi definitia »

propozitie cu la Vezi definitia »

HIPERCOLEMÍE s. f. creștere anormală a cantității de pigmenți biliari din serul sangvin. (< fr. hypercholémie) Vezi definitia »

RADICOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei rădăcini a măduvei spinării; rizotomie. [Gen -iei. / < fr. radicotomie, cf. lat. radix – rădăcină, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »

APOFONÍE s.f. Schimbare a vocalei radicale a unui cuvânt în diferite forme flexionare, potrivit unor legi constante. [Gen. -iei. / < fr. apophonie, cf. gr. apo – departe, phone – sunet]. Vezi definitia »