CONSTATÍV, -Ă adj. Cu caracter de constatare; constatativ. [< fr. constatif, cf. lat. constativus]. Vezi definitia »

REPLICATÍV, -Ă adj. (despre frunze) pliat spre interior de la vârf spre bază. (< fr. replicatif) Vezi definitia »

ORIENTATÍV, -Ă adj. Referitor la orientare, care orientează; informativ. [Pron. -ri-en-. / < orienta + -(t)iv]. Vezi definitia »

FERMENTATÍV, -Ă, fermentativi, -e, adj. Care poate fermenta sau produce o fermentație. – Din fr. fermentatif. Vezi definitia »

EXTENSÍV, -Ă adj. 1. care produce extensiune; bazat pe cantitate, pe spațiu. ♦ cultură ~ă = sistem de cultivare a pământului în care creșterea producției agricole se obține numai prin extinderea suprafețelor cultivate. 2. (fiz.) care (se) poate extinde. (< fr. extensif, lat. extensivus) Vezi definitia »