Definita cuvantului invocație
INVOCÁȚIE, invocații, s. f. Faptul de a invoca; chemare în ajutor. ♦ Spec. Chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creației sale artistice. ♦ Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent. [Var.: invocațiúne s. f.] – Din fr. invocation, lat. invocatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu invocație
cetíe, cetíi, s.n. (reg.) cocor de baltă, bâtlan. Vezi definitia »
SUPRAEXCITÁȚIE s.f. Supraexcitare. [Gen. -iei. / cf. fr. surexcitation]. Vezi definitia »
DISÉCȚIE, disecții, s. f. Deschidere a unui organism, urmată de separarea și analizarea metodică a componentelor lui, prin mijloace chirurgicale; disecare. – Din fr. dissection, lat. dissectio. Vezi definitia »
HETEROPLAZÍE s. f. formare a unui țesut anormal în organism. (< fr. hétéroplasie) Vezi definitia »
TELETERMOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic în care imaginea termografică apare pe ecranul de televiziune. (< fr. téléthermographie) Vezi definitia »