NEOCLÁSIC, -Ă adj. 1. Care are ca model arta și arhitectura clasică; referitor la neoclasicism. 2. Curent neoclasic = curent care, afirmând pretinsa capacitate de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele pretins clasice. [Cf. fr. néo-classique, it. neoclassico]. Vezi definitia »

AMÍC, -Ă s.m. și f. Prieten. [< it. amico, lat. amicus]. Vezi definitia »

METACÉNTRIC, -Ă adj. Referitor la metacentru. [Gen. -iei. / < fr. métacentrique]. Vezi definitia »

CORÍNTIC, -Ă adj. Din Corint; corintian. ◊ Ordin corintic = ordin arhitectonic din vechea Grecie, caracterizat prin coloane zvelte, cu capitelul împodobit cu sculpturi reprezentând foi de acantă în volută; coloană corintică = coloană aparținând acestui ordin. [< Corint – veche cetate grecească]. Vezi definitia »

MIDRIÁTIC, -Ă, midriatici, -ce, adj. Care provoacă midriaza. [Pr.: -dri-a-] – Din fr. mydriatique. Vezi definitia »