Definita cuvantului albastru
ALBÁSTRU, -Ă, albaștri, -stre, adj., s. n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ Fig. Melancolic, trist, sumbru. ◊ Expr. Inimă-albastră = a) suflet trist, p. ext. tristețe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) rău, (cam) neplăcut, situația e (cam) dificilă. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată între verde și indigo; culoarea descrisă mai sus; albăstreală, albăstrime. ◊ Albastru de metilen = colorant albastru (1) întrebuințat în vopsitorie, în lucrări de biologie și în medicină. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianură de fier folosită ca pigment albastru. – Lat. albaster (< albus).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu albastru
CAVERNOMÉTRU s.n. (Tehn.) Aparat folosit în cavernometrie. [< fr. cavernomètre]. Vezi definitia »
MELODIMÉTRU s. n. (fon.) aparat electronic pentru cercetări asupra intonației. (< fr. mélodimètre) Vezi definitia »
CITOMÉTRU s. n. aparat folosit în citometrie. (< fr. cytomètre) Vezi definitia »
ÓCRU s.n. Argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., folosită la fabricarea unor vopsele; vopsea preparată din această argilă. // adj. invar. De culoare galben-brună. [< fr. ocre]. Vezi definitia »
CÁSTRU s.n. Lagăr întărit al unei unități din armata romană. [< lat. castrum]. Vezi definitia »