capác (capáce), s. n. – 1. Acoperitoare. – 2. Porțiune triunghiulară pe care o formau odinioară partea din față a pantalonilor. – 3. Cerc, piruetă făcută de zmeu. – 4. Pulpă de vită sau berbec. – 5. Coș de pescar. – Mr. căpache, megl. capac. Tc. kapak (Roesler 595; Șeineanu, II, 86; Meyer 173; Lokotsch 1061; Ronzevalle 131); cf. ngr. ϰαπάϰι, alb., bg., sb. pol. kapak. Vezi definitia »

BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă, mlaștină. Vezi definitia »

AMONIÁC s. n. gaz incolor, sufocant, cu miros înțepător, înecăcios, combinație a hidrogenului cu azotul. (< fr. ammoniac) Vezi definitia »

OAC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul broaștelor. [Var.: oácaca interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

FLIC-FLAC s. n. (gimn.) săritură rapidă prin răsturnare înainte sau înapoi. (< fr., engl. flic-flac) Vezi definitia »