Definita cuvantului ipohondrie
IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s. f.] – Din fr. hypocondrie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ipohondrie
ETNOPEDAGOGÍE s. f. Orientare în pedagogia de la începutul secolului al XX-lea care are în vedere educația întregului popor. – Etno[logie] + pedagogie. Vezi definitia »
OLIGOTAXÍE s. f. reducere a numărului de verticile florale. (< fr. oligotaxie) Vezi definitia »
SEMITOLOGÍE s.f. Știință care studiază cultura și limbile semitice. [Gen. -iei. / < fr. sémitologie]. Vezi definitia »
PRIMĂRÍE, primării, s. f. Instituție condusă de un primar (II); clădire în care își are sediul această instituție. ♦ (Rar) Primariat (1). – Primar + suf. -ie. Vezi definitia »
DISTOCÍE s.f. (Vet.) Naștere grea, dificilă la animale. [Gen. -iei. / < fr. dystocie, cf. gr. dys – dificil, tokos – naștere]. Vezi definitia »