GLÁCIS, glacisuri, s. n. (Geol.) Teren neted în pantă ușoară. – Din fr. glacis. Vezi definitia »

GNAIS s. n. rocă metamorfică cu textură șistoasă, din cristale de cuarț, feldspat și mică. (< germ. Gneis, fr. gneiss) Vezi definitia »

PARTI PRIS [Pron.: párti pri] s. n. părere preconcepută. ◊ a vorbi cu parti pris = a face aprecieri subiective, a vorbi cu părtinire. (< fr. parti pris) Vezi definitia »

ABÍS, abisuri, s. n. (Livresc) Adâncime mare; prăpastie. – Fr. abysse (lat. lit. abyssus). Vezi definitia »

pis interj. – 1. Se folosește pentru a chema pisica. – 2. Arată minimul ce se poate pronunța. – Megl. pis. Creație expresivă, cf. sp. miz(-miz), rus. kis(-kis); se folosește adesea cu reduplicare. Ideea de bază trebuie să fie aceea de mers silențios, cf. pîș. – Der. pisoi, s. m. (pisic; Arg., înv., monedă de argint de 5 lei), cu suf. -oi; pisică, s. f. (mîță; Olt., frîna căruței; numele celor trei persoane care precedă și anunță brezaia), cu suf. – -ică, cf. megl. pisă, alb. piso, sb., cr. pis (din sb. după Cihac, II, 258), ngr. πισίϰα, poate din rom., tc. pisik(a), pisi (din tc. după Lahovary 1661 și Graur, GS, VI, 333, cf. Ronzevalle 59), țig. pisik(a) (Graur 182), iran. pusek (Densusianu, GS, I, 54), breton. pisik, engl. puss; pisic, s. m. (pisoiaș); pisicesc, adj. (de pisică); pisicește, adv. (ca pisicile); pisicuță, s. f. (rămurele cu flori de salcie). Cf. Bărbulescu, Arhiva, XXX, 387-8. Vezi definitia »