FACULTÁTE s. f. I. capacitate, aptitudine fizică, psihică sau intelectuală a cuiva care îi permite a se comporta și a acționa într-un anumit fel. ◊ însușire a unui fenomen, obiect, sistem etc. de a acționa, de a se dezvolta, de a rezolva ceva. II. unitate didactică, științifică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior. (< fr. faculté, lat. facultas) Vezi definitia »

INEXORABILITÁTE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este inexorabil. [Cf. fr. inexorabilité]. Vezi definitia »

TRANSMISIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi transmisibil. (< fr. transmissibilité) Vezi definitia »

CECITÁTE s.f. Lipsă de vedere; orbire. ◊ Cecitate verbală = pierdere a capacității de a citi sau de a înțelege sensul limbajului scris. [Cf. fr. cécité, lat. caecitas]. Vezi definitia »

DIRECTIVITÁTE s.f. (Fiz.) Proprietate a unui izvor de radiații de a emite într-un unghi cât mai mic față de direcția de emisiune. [Cf. fr. directivité]. Vezi definitia »