INJONCȚIÚNE s.f. (Rar) Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. injonction]. Vezi definitia »

CELINE [selín] (pseud. lui Henri-Louis Ferdinand Destouches [detuș]) (1894-1961), prozator francez. Romane insolite, cu pronunțat caracter anticonfirmist („Călătorie la capătul nopții”, „Moarte pe credit”) și, ulterior, inspirate de evenimentele războiului („De la un castel la altul”). Vezi definitia »

JUSTIFICAȚIÚNE s.f. Justificare. [Var. justificație s.f. / < fr. justification, lat. iustificatio]. Vezi definitia »

REMISIÚNE s. f. 1. iertare. ◊ (la catolici) iertare a păcatelor. 2. atenuare progresivă, până la vindecare, a manifestărilor unor boli: remitență. (< fr. rémission, lat. remissio) Vezi definitia »

răpúne (răpún, răpús), vb. – 1. A învinge, a întrece. – 2. A pierde, a face să piardă. – 3. A extermina, a anihila, a suprima. – 4. A ucide. – 5. (Refl.) A muri. Lat. rĕpōnĕre (Pușcariu 1436; Candrea-Dens., 1466; REW 7225), cf. it. rippore, prov. repondre, sp. reponer, port. repôr. – Der. răpuitor, adj. (care ucide). Vezi definitia »