TRANSMISIÚNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare între un post emițător și un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonică. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legătură utilizate de unitățile militare în timpul operațiilor. ◊ Trupe de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio]. Vezi definitia »

cioáne s.f. pl. (reg.) 1. talpa-gâștei. 2. creasta cocoșului. Vezi definitia »

ciorchine, ciorchini s. m. (er.) aparatul genital bărbătesc. Vezi definitia »

VIDEOTRANSMISIÚNE s. f. transmisiune a unor imagini prin mijloace electronice. (< video¹- + transmisiune) Vezi definitia »

TRANSSUBSTANȚIÚNE s.f. (Rel.) Denumire a tainei prefacerii vinului și a pâinii din împărtășanie în trupul și sângele lui Cristos; transsubstanțiere. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. transsubstantiation]. Vezi definitia »