mălúră (mălúri), s. f. – Tăciune, ciupercă parazită a grîului (Tilletia tritici). Probabil ngr. μελέρι, μέλουρι „gărgăriță” (Scriban). – Der. mălurit, adj. (atacat de mălură); mălurici, s. m. (plantă, Orobus niger), numită așa pentru că la uscare devine neagră, ca acoperită de mălură; măluros, adj. (cu mălură). Vezi definitia »

ȘTÍRĂ, știre, adj. f. (Înv. și reg.; despre animale, rar despre femei) Stearpă. – Comp. alb. shtierë. Vezi definitia »

FLOROGLUCÍNĂ s.f. Substanță chimică, derivat al benzenului, cristalină, albă, solubilă în alcool și eter, folosită ca developator fotografic și în industria coloranților. [< fr. phloroglucine]. Vezi definitia »

RÁTĂ s. f. 1. fiecare dintre părțile în care se eșalonează o datorie sau o altă obligație pentru a fi achitată sau distribuită treptat, la anumite termene. 2. raport, procent (al contului, al dobânzii etc.). ♦ a plusvalorii = raportul dintre plusvaloare și capacitalul variabil; ♦ a profitului = raportul dintre plusvaloare și întregul capital avansat. (< germ. Rate) Vezi definitia »

BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv.) Spital (pe lângă o mănăstire sau un așezământ de binefacere). ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. – Din sl. bolĩnica. Vezi definitia »