CORNÉTĂ s. f. (mar.) pavilion (2) asemănător unui ghidon, al unui comandant de escadră. (< fr. cornette) Vezi definitia »

CARPELĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. karpos „fruct”) s. f. Frunzișoară modificată, așezată în centrul florii, care poartă ovulele; la gimnosperme, marginile sînt libere, la angiosperme elel sînt sudate, formînd o cavitate închisă. Adeseori, la angiosperme, mai multe c. reunite formează ovarul sau pistilul florii. Vezi definitia »

UREÁZĂ s.f. Enzimă care catalizează descompunerea ureei, cu formare de bioxid de carbon și amoniac. [Pron. -re-a-. / < fr. uréase]. Vezi definitia »

OMARTRÓZĂ s.f. Reumatism cronic degenerativ, localizat în articulația umărului. [< fr. omarthrose]. Vezi definitia »

RACLÉTĂ s. f. (tehn.) lamă răzuitoare. ◊ lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc. (< fr. raclette) Vezi definitia »