Definita cuvantului iscălitură
ISCĂLITÚRĂ, iscălituri, s. f. Numele unei persoane scris de ea însăși pe un act oficial, pe o scrisoare, pe o chitanță etc. (pentru a le certifica); semnătură; p. ext. felul cum iscălește cineva. – Iscăli + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iscălitură
niptíră s.f. (înv.) ritual creștin de spălare a picioarelor credincioșilor în joia mare de către un cap al bisericii; umivanie. Vezi definitia »
păstrăgúșă s.f. (reg.) gușă neobișnuit de mare. Vezi definitia »
talángă (-ắngi), s. f. – Balangă, clopoțel. – Var. talancă. Creație expresivă, cf. bălăngăni, tilincă. Uneori se folosește ca interj., talang, pentru a imita sunetul tălăngii. – Der. tălăngi (var. tălăngăni, tălăncăni), vb. (a agita, a bate talanga). Vezi definitia »
neîndemấnă s.f. (înv. și reg.) 1. situație grea, împrejurare nefavorabilă. 2. suferință fizică, rău fizic. 3. lipsă de comoditate, de condiții prielnice; incomoditate. Vezi definitia »
fărâmúșă, fărămúse, s.f. (înv.) fărâmă mică, fărâmea, fărâmică, fărâmice, fărâmiță, sfărâmușă. Vezi definitia »