cîrpă (cîrpe), s. f. – 1. Bucată de pînză sau stofă, veche, zdreanță. – 2. Cîrpă de bucătărie. – 3. Basma, batic. – Mr. cîrpă, megl. corpă. < Sl. krŭpa „cîrpă” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon 316; Cihac, II, 44; Conev 60); cf. bg. kŭrpŭ, sb. krpa, slov. kerpa. Cf. cîrpaci, cîrpi. – Der. cîrpiță, s. f. (cîrpă, zdreanță), din sb. krpica (Drăganu, Dacor., V, 339 și VII, 216. – [Art. 2035] Vezi definitia »

SUPÁPĂ s.f. Organ de întrerupere sau de restabilire a circuitului unui fluid care trece printr-un orificiu al unui mecanism; valvă, ventil. [< fr. soupape]. Vezi definitia »

DUȘMÁNCĂ, dușmance, s. f. Dușmană. – Dușman + suf. -că. Vezi definitia »

MUNIFICÉNȚĂ s.f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Cf. fr. munificence, lat. munificentia < munus – dar, facere – a face]. Vezi definitia »

PRISPULÍȚĂ, prispulițe, s. f. Diminutiv al lui prispă (1); prispișoară, prispușoară. – Prispă + suf. -uliță. Vezi definitia »