TECALEMÍT s.n. 1. Dispozitiv care permite ungerea cu o pompă cu piston într-un anumit punct de gresaj. 2. Pompă (de mână) cu piston folosită la ungere cu unsori consistente. [Pl. -te, -turi. / < fr. técalémite, rus. tekalemit]. Vezi definitia »

CUARȚÍT, cuarțite, s. n. Rocă metamorfică alcătuită prin recristalizarea rocilor cu cuarț (nisipuri, gresii etc.), utilizată în construcții, ceramică, industria metalurgică etc. – Din fr. quartzite, germ. Quartzit. Vezi definitia »

ODOROGÍT, -Ă, odorogiți, -te, adj. V. hodorogit. Vezi definitia »

ORGANOLÍT s.n. Biolit. [< fr. organolithe]. Vezi definitia »

ZURĂÍT s. n. v. zornăit. (din zurăi) Vezi definitia »