Definita cuvantului isprăvi
ISPRĂVÍ, isprăvesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A duce sau a ajunge până la sfârșit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârși, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ◊ Loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârșit, pe sfârșite. ◊ Expr. (Tranz.) Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă! Isprăvește odată! = taci! termină! (Refl.) S-a isprăvit = a) ai dreptate, așa e; b) nu mai e nimic de făcut. 2. Tranz. A face să se prăpădească, să dispară. ◊ Refl. S-a isprăvit cu el. – Din sl. ispraviti.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu isprăvi
CONTRASERVÍ, contraservesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A deservi1. – Contra1- + servi. Vezi definitia »
absolví (-v, -ít), vb. 1. A ierta, a scuti de pedeapsă. – 2. A termina studiile. < Lat. absolvere (sec. XVIII). Sensul 2 este împrumutat din terminologia referitoare la învățămînt din Austria și Germania; există cu acest sens tendința de a conjuga eu absolvesc (cf. Iordan, BF, II, 53). – Der. absolvent, adj. (care a terminat o formă de învățămînt); absolvență, s. f. (terminarea unei forme de învățămînt). Vezi definitia »
LINGVI-, -LÍNGV elem. „limbă”. (< fr. lingui-, -lingue, cf. lat. lingua) Vezi definitia »
ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi peltic. – Din șișcav. Vezi definitia »
incoacitvi,-e adj. Care exprima inceputul unei anctiuni. [Pr. : -co-a] – Fr. incohoatif (lat. lit. incohativus). Vezi definitia »