Definita cuvantului istoric
ISTÓRIC, -Ă, istorici, -ce, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care aparține istoriei, privitor la istorie, istoricesc; p. ext. care are o importanță deosebită (în dezvoltarea societății). ◊ Monument istoric = construcție care pentru vechimea și valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului. ♦ Care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria. Roman istoric. 2. Care se schimbă în cursul timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real2. 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică. Metodă istorică. II. 1. S. m. Specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. S. n. Expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment, etc., în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfășurării faptelor etc. – Din fr. historique, lat. historicus, it. istorico.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu istoric
-ÍSTIC, -ÍSTICĂ suf. „referitor la...”; „preocupare”, „știință”. (< fr. -istique, germ. -istisch, -istik) Vezi definitia »
TRICOFÍTIC, -Ă adj. Referitor la tricofiție. [< fr. trichophytique]. Vezi definitia »
mizélnic, mizélnică, mizélnici, mizélnice, adj. (reg.) mezin. Vezi definitia »
ENDECASILÁBIC, -Ă, endecasilabici, -e adj. (Despre versuri) Cu unsprezece silabe. (din fr. hendécasyllabique) Vezi definitia »
STEREOFÓNIC, -Ă adj. Referitor la stereofonie; bazat pe stereofonie. [< fr. stéréophonique]. Vezi definitia »