Definita cuvantului ișlic
IȘLÍC, ișlice, s. n. Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva). [Var.: (înv.) șlic s. n.] – Cf. tc. bașlık.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ișlic
BALCIC, oraș în NE Bulgariei, pe Coasta de Argint, la S de capul Caliacra; 12,2 mii loc. (1982). Stațiune balneoclimaterică pe țărmul Mării Negre. Castel cu parc și paraclisul „Stella Maris” în stil bizantin, inspirat din arhitectura bisericii domnești de la Curtea de Argeș, cu fresce interioare, care au aparținut (reședință de vară) reginei Maria a României. În antic. colonia greacă Dionysopolis înființată de coloniști din Milet în sec. 6 î. Hr. Între 1913 și 1940, situată în Cadrilater, a aparținut României. Vezi definitia »
EUCÍCLIC, -Ă adj. (despre flori) cu un număr egal de piese în fiecare verticil. (< fr. eucyclique) Vezi definitia »
METEOROLÓGIC, -Ă, meteorologici, -ce, adj. Care ține de meteorologie sau de meteori, privitor la meteorologie sau la meteori. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météorologigue. Vezi definitia »
a pune lupul paznic / păstor la oi expr. (pop.) a lăsa ceva sau pe cineva în grija celui ce-i poate face rău. Vezi definitia »
ANTIEMETÍC, -Ă adj., s. n. antivomitiv. (< fr. antiémétique) Vezi definitia »